perpendicularitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERPENDICULARITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi perpendicular (
1); poziție perpendiculară; relație care există între două drepte sau planuri care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. – Din
fr. perpendicularité.perpendicularitate (Dicționar de neologisme, 1986)PERPENDICULARITÁTE s.f. Starea, calitatea de a fi perpendicular. [Cf. fr.
perpendicularité].
perpendicularitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERPENDICULARITÁTE s. f. însușirea unei drepte de a fi perpendiculară (< fr.
perpendicularité)
perpendicularitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perpendicularitáte s. f.,
g.-d. art. perpendicularitắții