peregrina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I.
Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt. – Din
fr. pérégriner, lat. peregrinari.peregrina (Dicționar de neologisme, 1986)PEREGRINÁ vb. I. intr. A călători; a rătăci; a cutreiera ținuturi îndepărtate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr.
pérégriner, lat.
peregrinari].
peregrina (Marele dicționar de neologisme, 2000)PEREGRINÁ vb. intr. a merge în pelerinaj. ◊ (p. ext.) a cutreiera ținuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr.
pérégriner, lat.
peregrinari)
peregrina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peregriná (a ~) (-re-gri-) vb.,
ind. prez. 3
peregrineáză