peregrinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEREGRINÁRE, peregrinări, s. f. Acțiunea de
a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinație, peregrinaj. –
V. peregrina.peregrinare (Dicționar de neologisme, 1986)PEREGRINÁRE s.f. Acțiunea de a peregrina și rezultatul ei; rătăcire, călătorie; peregrinaj, peregrinație. [<
peregrina].
peregrinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peregrináre (-re-gri-) s. f.,
g.-d. art. peregrinắrii; pl. peregrinắri