peregrinaj(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PEREGRINÁJ,peregrinaje, s. n. (Înv.) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Var.: (înv.) peregrinágiu s. n.] – Peregrin + suf. -aj. Cf. it. pellegrinaggio.
peregrinaj(Dicționar de neologisme, 1986) PEREGRINÁJs.n.1. (Liv.) Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Cf. it. pellegrinaggio].
peregrinaj(Marele dicționar de neologisme, 2000) PEREGRINÁJs. n. peregrinare. (după it. pellegrinagio)
peregrinaj(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) peregrináj (călătorie lungă) (rar) (-re-gri-) s. n., pl. peregrináje