penumbră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENÚMBRĂ, penumbre, s. f. 1. Zonă incomplet luminată, cuprinsă între zona umbrită și cea luminoasă din spatele unui corp opac;
p. gener. zonă slab luminată; semiobscuritate.
2. (
Pict.) Zonă de trecere între lumină și umbră. – Din
fr. pénombre. Cf. umbră.penumbră (Dicționar de neologisme, 1986)PENÚMBRĂ s.f. 1. Zonă incomplet luminată cuprinsă între umbra unui corp și regiunea luminoasă înconjurătoare.
2. (
Pict.) Zonă în care lumina se amestecă cu umbra. V.
clarobscur. [Cf. fr.
pénombre].
penumbră (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENÚMBRĂ s. f. 1. zonă incomplet luminată, între umbra unui corp și regiunea luminoasă înconjurătoare. 2. (pict.) zonă de trecere între lumină și umbră. (după fr.
pénoumbre)
penumbră (Dicționaru limbii românești, 1939)*penúmbră f., pl.
e (lat.
paene, aproape, și
umbra, umbră; fr.
pénombre).
Fiz. Umbră maĭ slabă pe lîngă umbra maĭ întunecată.
Pict. Locu unde întunericu se confundă cu lumina.
penumbră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!penúmbră (pe-num-/pen-um-) s. f.,
g.-d. art. penúmbrei; pl. penúmbrepenumbră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)penumbră f.
1. Fiz. umbră ce înconjoară umbra propriu-zisă proiectată de un corp;
2. în pictură: trecere dela clar la obscur;
3. starea unui corp slab luminat.
penumbră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENÚMBRĂ, penumbre, s. f. 1. Zonă incomplet luminată, cuprinsă între zona umbrită și cea luminoasă din spatele unui corp opac;
p. genei: zonă slab luminată; semiobscuritate.
2. (
Pict.) Suprafață slab luminată aflată la confluența luminii cu umbra. — Din
fr. pénombre. Cf. umbră.