penurie - explicat in DEX

penurie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PENURÍE s. f. (Livr.) Lipsă a unor lucruri necesare; spec. lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie. – Din fr. pénurie.

penurie (Dicționar de neologisme, 1986)
PENURÍE s.f. (Liv.) Lipsă a mijloacelor de existență; sărăcie, lipsă mare. [Gen. -iei. / cf. fr. pénurie, lat. penuria].

penurie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PENURÍE s. f. lipsă a mijloacelor de existență; sărăcie; lipsă a unor materii prime, mijloace energetice etc. (< fr. pénurie, lat. penuria)

penurie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
penúrie / penuríe s. f., art. penúria / penuría, g.-d. penúrii / penuríi, art. penúriei / penuríei

penurie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*penúrie f. (lat. penuria). Mare sărăcie, mare lipsă: penurie de banĭ, a trăi în penurie. V. carență, indigență.

penurie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PENÚRIE s. f. Lipsă a unor lucruri necesare; spec. lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie. [Acc. și: penuríe] — Din fr. pénurie.