penumbră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENÚMBRĂ, penumbre, s. f. 1. Zonă incomplet luminată, cuprinsă între zona umbrită și cea luminoasă din spatele unui corp opac;
p. gener. zonă slab luminată; semiobscuritate.
2. (
Pict.) Zonă de trecere între lumină și umbră. – Din
fr. pénombre. Cf. umbră.