patinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATINÁT1 s. n. Faptul de
a patina2. –
V. patina2.patinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină
1 (
1), care a căpătat patină
1. –
V. patină1.patinat (Dicționar de neologisme, 1986)PATINÁT s.n. Patinare. [<
patina].
patinat (Dicționar de neologisme, 1986)PATINÁT, -Ă adj. Acoperit cu patină
2 [în DN]. [<
patină2 [în DN]].
patinat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)patinat, -ă, patinați, -te adj. (intl.) descoperit, prins de poliție.
patinat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patinát s. n.patinat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATINÁT1 s. n. Faptul de
a patina2. —
V. patina2.patinat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină
1 (
1), care a căpătat patină
1. —
V. patina1.