patinator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care practică patinajul (
1); patinor. –
Patina2 +
suf. -tor.patinator (Dicționar de neologisme, 1986)PATINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Sportiv care practică patinajul. [<
patina +
-tor].
patinator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATINATÓR, -OÁRE s. m. f. sportiv care practică patinajul. (< patina
1 + tor)
patinator (Dicționaru limbii românești, 1939)*patinatór, -oáre s. Persoană care patinează.
patinator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patinatór s. m.,
pl. patinatóripatinator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care practică patinajul
(1); patinor. —
Patina2 +
suf. -tor.