patinare - explicat in DEX

patinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATINÁRE¹, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina¹ și rezultatul ei. – V. patina¹.

patinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATINÁRE², patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina² și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina².

patinare (Dicționar de neologisme, 1986)
PATINÁRE¹ s.f. Faptul de a patina¹ (2) [în DN]; (Tehn.) Patinat; alunecare (a unei roți). [< patina¹ [în DN]].

patinare (Dicționar de neologisme, 1986)
PATINÁRE² s.f. Acțiunea de a patina² [în DN]. ♦ Metodă de finisare care urmărește a da mobilelor sau părților din lemn ale unei clădiri restaurate un aspect vechi. [< patina² [în DN]].

patinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri

patinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATINÁRE¹, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina¹ și rezultatul ei. — V. patina¹.

patinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATINARE², patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina² și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina².