partidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTÍDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊
Expr. (
Fam.)
A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nici o șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program.
O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos);
p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie.
3. (
Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊
Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări.
A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva.
4. (
Cont.) Cont. ◊ (
Contabilitate în)
partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (
Contabilitate în)
partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi.
5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată.
6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [
Pl. și: (
4)
partizi] – Din
ngr. partídha, it. partita, fr. partie.