partid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTÍD, partide, s. n. (Adesea urmat de determinarea „politic” sau de alte determinări care arată caracterul, structura etc.) Grupare de oameni uniți prin comunitatea concepțiilor politice, ideologice, a intereselor sociale.
Partide istorice = nume dat partidelor politice care s-au succedat la conducerea țării noastre până la instaurarea regimului democrat-popular. – După
fr. parti.partid (Dicționar de neologisme, 1986)PARTÍD s.n. Grupare relativ organizată și stabilă care exprimă sintetic și reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere și să le promoveze împotriva altora și luptând pentru cucerirea sau menținerea dominației politice. [Cf. fr.
parti, după
partidă].
partid (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARTÍD s. n. grupare relativ organizată și stabilă, care exprimă sintetic și reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere și să le promoveze împotriva altora și luptând pentru cucerirea sau menținerea puterii politice. (după fr.
parti)
partid (Dicționaru limbii românești, 1939)*partíd n., pl.
e (ngr.
partidon, d. it.
partito, derivat d.
partire, a împărți; sp.
partido, fr.
parti). Grup de oameniĭ unițĭ pintr´o [!] părere orĭ credință comună, maĭ ales în politică:
partidu conservator. V.
sectă.partid (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PARTÍD (‹
ngr.,
it.,
fr.)
s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊
P. politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere, de obicei prin alegerea membrilor săi în poziții de autoritate în cadrul instituțiilor politice.
P.p. sunt tot atât de vechi ca sistemele politice, ele fiind consemnate, de exemplu, și în Grecia antică.
P.p. moderne s-au constituit o dată cu cristalizarea ideologiei democratice, a votului universal, a naționalismului și a mijloacelor de comunicare; ele sunt organizate în diferite moduri; în unele controlul este exercitat de o elită centrală aleasă sau perpetuată; în altele, puterea este descentralizată. Un
p.p. poartă amprenta tipului de sistem politic în care operează; într-un sistem politic necompetitiv sau de partid unic este folosit ca parte a aparatului de conducere și are ca funcție principală asigurarea sprijinului politic al regimului; în sistemele competitive de două partide este încurajată strategia de partid caracterizată prin moderație și compromis, în scopul obținerii unui vot majoritar; în sistemele competitive multipartide există mai puțin compromis, și fiecare
p. caută să păstreze sprijinul nucleului de votanți.
partid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)partíd s. n.,
pl. partídepartid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)partid n. unirea mai multor persoane încontra altora:
partide politice la noi au fost altădată două: conservatorii și liberalii; acuma se formează mai multe.
partid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊
Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere.
Partide istorice = nume dat partidelor politice (liberal și țărănesc) care s-au succedat la conducerea României până la instaurarea regimului comunist. — După
fr. parti.