particulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTÍCULĂ, particule, s. f. 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie. ◊ (
Fiz.)
Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple.
Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni.
Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv.
2. (
Lingv.) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile. ♦
Spec. Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc. – Din
fr. particule, lat. particula.