participial - explicat in DEX

participial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține după un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis.

participial (Dicționar de neologisme, 1986)
PARTICIPIÁL, -Ă adj. Referitor la participiu; provenit dintr-un participiu; exprimat printr-un participiu. [Pron. -pi-al. / cf. fr. participial].

participial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARTICIPIÁL, -Ă adj. referitor la participiu; construit cu participiul; care provine dintr-un participiu. (< fr. participial, lat. participialis)

participial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*participiál, -ă adj. (lat. participialis). Gram. Care vine de la participiŭ: formă participială.

participial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále

participial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis.