paralactic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din
fr. parallactique.paralactic (Dicționar de neologisme, 1986)PARALÁCTIC, -Ă adj. Referitor la paralaxă. [< fr.
parallactique].
paralactic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARALÁCTIC, -Ă adj. referitor la paralaxă. (< fr.
parallactique)
paralactic (Dicționaru limbii românești, 1939)*paraláctic, -ă adj. (vgr.
parallaktikós, schimbăcĭos). Al paralaxeĭ.
paralactic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paraláctic adj. m.,
pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paralácticeparalactic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. — Din
fr. parallactique.