pârâitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂRÂITOÁRE, pârâitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevăzut cu aripioare, care, mișcate de vânt, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături, livezi, vii etc.; zbârnâitoare.
2. Fâșie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului și care, la înălțarea acestuia, produce un pârâit puternic; zbârnâitoare.
3. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, care în timpul zborului, produce un fel de pârâturi (
Psophus stridulus). [
Pr.:
-râ-i-. –
Var.:
pârăitoáre s. f.] –
Pârâi +
suf. -toare.