paralalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARALALÍE, paralalii, s. f. (
Med.) Tulburare a vorbirii care constă în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. – Din
fr. paralalie.paralalie (Dicționar de neologisme, 1986)PARALALÍE s.f. Tulburare a vorbirii, constând în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. [Gen.
-iei. / < fr.
paralalie, cf. gr.
para – lângă,
lalein – a vorbi].
paralalie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARALALÍE s. f. tulburare a vorbirii constând în folosirea greșită a cuvintelor sau a silabelor. (< fr.
paralalie)
paralalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paralalíe s. f.,
art. paralalía, g.-d. paralalíi, art. paralalíeiparalalie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARALALÍE, paralalii, s. f. (
Med.) Tulburare a vorbirii care constă în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. — Din
fr. paralalie.