pârâitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic.
2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [
Pr.:
-râ-i-] –
Pârâi +
suf. -tură.