paniculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANÍCULĂ s. f. v. panicul.paniculă (Dicționar de neologisme, 1986)PANÍCULĂ s.f. v.
panicul.
paniculă (Dicționaru limbii românești, 1939)*panículă f., pl.
e (lat.
panicula, dim. d.
panus, spic cu panicule).
Bot. Florĭ așezate în formă de spic mare și unflat [!], ca la castan, popușoĭ [!], colilie ș. a.
paniculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANICÚLĂ s. f. v. panicul.