panicul - explicat in DEX

panicul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PANÍCUL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule². [Var.: panículă s. f.] – Din lat. panicula, fr. panicule.

panicul (Dicționar de neologisme, 1986)
PANÍCUL s.n. 1. Inflorescență în formă de ciorchine sau de spic. 2. (Anat.) Strat de țesut alcătuit dintr-un singur tip tisular. [Var. paniculă s.f. / < fr. panicule, cf. lat. panicula].

panicul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PANÍCUL¹ s. n. inflorescență în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculețe uniforme; racem compus. (< fr. panicule, lat. panicula)

panicul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PANÍCUL² s. n. (anat.) strat de țesut dintr-un singur tip tisular. (< fr. panicule, lat. paniculus)

panicul (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PANÍCUL (‹ fr., lat., cf. lat. panus „spic”) s. n. 1. Tip de inflorescență, în formă de ciorchine compus, la care ramurile secundare, înșirate de-a lungul axului principal, sunt și ele ramificate, purtând flori spiculețe sau capitule (ex. la ovăz, liliac); racem compus. 2. (MED.) P. adipos = țesut subcutanat constituit din lobuli de grăsime. Se dezvoltă exagerat în obezitate și adipoză.

panicul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
panícul s. n., pl. panícule

panicul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PANICÚL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de ciorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule. [Var.: panicúlă s.f] — Din lat. panicula, fr. panicule.