panicard - explicat in DEX

panicard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Peior.) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard.

panicard (Dicționar de neologisme, 1986)
PANICÁRD, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de panică. [< fr. paniquard].

panicard (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PANICÁRD, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care se lasă ușor cuprins de panică. II. adj. care denotă, manifestă panică. (< fr. paniquard)

panicard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde

panicard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustifîcat) panică. — Din fr. paniquard.