panicat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (
Livr.) Care este cuprins de panică. – Din
fr. paniqué.panicat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (
Livr.) Care este cuprins de panică. — Din
fr. panique.