paniculat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din
fr. paniculé.paniculat (Dicționar de neologisme, 1986)PANICULÁT, -Ă adj. În formă de panicul. [Cf. fr.
paniculé].
paniculat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANICULÁT, -Ă adj. cu inflorescență în panicul
1. (< fr.
paniculé)
paniculat (Dicționaru limbii românești, 1939)*paniculát, -ă adj. (d.
panicula).
Bot. În formă de panicule, cu florĭ așezate în formă de panicule.
paniculat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paniculát adj. m.,
pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculátepaniculat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. — Din
fr. panicule.