panica - explicat in DEX

panica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PANICÁ vb. I. tr. (fam.) a înnebuni, a scoate din minți, a îngrozi. II. refl. a-și pierde capul. (< fr. paniquer)

panica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză

panica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. — Din fr. paniquer.