pandantiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică.
2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din
fr. pendentif.pandantiv (Dicționar de neologisme, 1986)PANDANTÍV s.n. 1. Bijuterie, piatră prețioasă în formă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât.
2. Porțiune a unei bolți sferice aflată între arcele mari care susțin o cupolă. [Var.
pendantiv s.n. / < fr.
pendentif].
pandantiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANDANTÍV s. n. 1. bijuterie, piatră prețioasă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. porțiune triunghiulară a unei bolți sferice între arcele mari care susțin o cupolă sau o turlă. (< fr.
pendentif)
pandantiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pandantív s. n.,
pl. pandantíve