pandalii (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pandalii (pandolii) f. pl.
pop. furii, toane:
i-a venit, l´au apucat pandaliile. [V.
Pantelii].pandaliĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pandalíĭ și
-oliĭ f. pl. (cp. cu ngr.
pantolmia, pron.
pand-, curaj nebunesc).
Munt. Fam. Pale, furiĭ, toane, hachiță:
a-țĭ veni, a te apuca pandaliile.