pandalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANDALÍE, pandalii, s. f. (
Fam.; mai ales la
pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. –
Et. nec.pandalie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pandalíe (pandalíi), s. f. – Criză nervoasă, năbădaie, capriciu, toană. Origine incertă. Plecînd de la
var. înv., ne-am putea gîndi la un
ngr. πὰντ’ őλα „tot”:
îl apucă pandaliile, cf. îl apucă toate alea, fr. il est dans tous ses états. Der. din
țig. pandalo „confuz” (Graur,
BL, VI, 167) nu e posibilă; din
ngr. φαντασία prin intermediul unei forme
pandasie (Gáldi 217) sau din
ngr. παντολμία „îndrăzneală, obrăznicie” (Scriban) nu este convingătoare. Trebuie să aibă o anumită relație cu
rut. pantalyk „rațiune”, care este de origine necunoscută (Vasmer, II, 310), probabil
tc. prin intermediul
rom.pandalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pandalíe (
fam.)
s. f.,
art. pandalía, g.-d. art. pandalíei; pl. pandalíi, art. pandalíile