pandant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din
fr. pendant.pandant (Dicționar de neologisme, 1986)PANDÁNT, -Ă adj. (
Franțuzism) Care atârnă. ♦ (
Jur.; înv.) Pendinte. //
s.n. Obiect decorativ așezat simetric cu altul. [Var.
pendant s.n. / < fr.
pendant].
pandant (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANDÁNT s. n. obiect decorativ simetric cu altul. (< fr.
pendant)
pandant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pandánt s. n.,
pl. pandánte