panachidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANACHÍDĂ, panachide, s. f. Tăbliță sau placă de metal, de piatră sau de lemn, folosită în trecut de școlari pentru a învăța să scrie. – Din
bg. panakída.panachidă (Dicționaru limbii românești, 1939)panachídă, V.
pinachidă.panachidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)panachídă (tăbliță de scris) (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. panachídei; pl. panachídepanachidă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANACHÍDĂ, panachide, s. f. Tăbliță sau placă de metal, de piatră sau de lemn, folosită în trecut de școlari pentru a învăța să scrie. — Din
bg. panakída.