panacodar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANACODÁR, panacodari, s. m. Brutar care lucrează cu panacodul; (rar) panacagiu. [
Var.:
panacotár s. m.] –
Panacod +
suf. -ar.panacodar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANACODÁR, panacodari, s. m. Brutar care lucrează cu panacodul; (rar) panacagiu. [
Var.:
panacotár s. m.] —
Panacod +
suf. -
ar.