panacagiu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PANACAGÍU,panacagii, s. m. (Rar) Panacodar. – Cf. panacodar.
panacagiu(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PANACAGÍU,panacagii, s. m. (Rar) Panacodar. — Cf. panacodar.