panaceu - explicat in DEX

panaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea odinioară că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée.

panaceu (Dicționar de neologisme, 1986)
PANACÉU s.n. Nume dat odinioară unor medicamente despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. [Pron. -ceu. / < fr. panacée, cf. gr. panakeia < pas – tot, akos – medicament],

panaceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PANACÉU s. n. medicament despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. (< fr. panacée, lat. panacea, gr. panakeia)

panaceu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PANACÉU (‹ ngr., fr., lat.; {s} gr. panakeia, din pan „tot” + akos „remediu”) s. n. Medicament despre care se credea odinioară (în practica alchimiștilor și în medicina veche) că vindecă orice boală; p. ext. leac, remediu universal.

panaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée

panaceu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
panaceu n. remediu universal.

panaceu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] — Din lat. panacea, fr. panacée.