oxidație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OXIDÁȚIE,oxidații, s. f. Oxidare. – Din fr. oxydation.
oxidație(Dicționar de neologisme, 1986) OXIDÁȚIEs.f. Oxidare. [Gen. -iei, var. oxidațiune s.f. / cf. fr. oxydation].
oxidație(Marele dicționar de neologisme, 2000) OXIDÁȚIEs. f. oxidare. (< fr. oxydation)
oxidație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) oxidáție(-ți-e) s. f., art. oxidáția(-ți-a), g.-d. art. oxidáției; pl. oxidáții, art. oxidáțiile (-ți-i-)