oxidabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din
fr. oxydable.oxidabil (Dicționar de neologisme, 1986)OXIDÁBIL, -Ă adj. Care poate să se oxideze; care poate rugini. [Cf. fr.
oxydable].
oxidabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)OXIDÁBIL, -Ă adj. care se poate oxida. (< fr.
oxydable)
oxidabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*oxidábil, -ă adj. (d.
oxidez). Care se poate oxida.
oxidabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oxidábil adj. m.,
pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábileoxidabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oxidabil a. ce se poate oxida.