oxidant - explicat in DEX

oxidant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida, care produce oxidare. ♦ (Substantivat, m.) Substanță care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant.

oxidant (Dicționar de neologisme, 1986)
OXIDÁNT, -Ă adj., s.m. 1. (Substanță) care are proprietatea de a oxida. 2. Oxidativ. [Cf. fr. oxydant].

oxidant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OXIDÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care poate provoca o oxidare. (< fr. oxydant)

oxidant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*oxidánt, -ă adj. și s. (fr. oxydant). Chim. Care oxidează.

oxidant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oxidánt¹ adj. m., pl. oxidánți; f. oxidántă, pl. oxidánte

oxidant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*oxidánt² s. m., pl. oxidánți

oxidant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oxidant a. ce are proprietatea da a oxida.