oxid (Marele dicționar de neologisme, 2000)OXID- elem. v. oxi-.
oxid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OXÍD, oxizi, s. m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. – Din
fr. oxyde.oxid (Dicționar de neologisme, 1986)OXÍD s.m. Compus al oxigenului cu un corp simplu. ◊
Oxid de calciu = var nestins;
oxid de carbon = Gaz toxic, incolor și inodor care ia naștere din arderile incomplete ale cărbunilor. // (În forma
oxido-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) oxidare”, „oxid”. [< fr.
oxyde].
oxid (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OXÍD (‹
fr. {i}; {s}
gr. oxys „acru”)
s. m. Compus rezultat prin combinarea unui element cu oxigenul. ◊
O. de aluminiu = pulbere albă greu fuzibilă, greu solubilă în apă și în acizi care se găsește în natură în stare cristalizată sub formă de corindon și pietre (semi)prețioase (safir, rubin, topaz etc.); alumină. ◊
O. de calciu = var nestins; calce. ◊
O. de carbon = gaz incolor, fără miros, otrăvitor, care se formează în arderile incomplete ale carbonului. Industrial se obține prin trecerea aerului, a oxigenului sau a apei peste cărbune incandescent. Se folosește în sinteza organică. ◊
O. de plumb = litargă, miniu. ◊
O. de zinc = pulbere albă folosită în vopsitorie; alb de zinc. ◊
O. de etilenă = gaz incolor (
p. f. 12ºC), toxic, foarte reactiv, obținut prin oxidarea catalitică a etilenei sau din etilenclorhidrină. Se întrebuințează la fabricarea glicolului, a unor dizolvanți, plastifianți etc. ◊
O. de magneziu = substanță cristalină, cu
p. t. 2.800ºC, insolubil în apă, care se găsește în natură sub formă de periclaz. Se mai folosește ca material refractar.
Sin. magnezie.oxid (Dicționaru limbii românești, 1939)*oxíd m. și n., pl.
e (d. vgr.
oxýs, ascuțit, acru).
Chim. Corp compus rezultat din combinarea unuĭ corp simplu cu oxigenu. V.
bază, acid.oxid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oxíd s. m.,
pl. oxízioxid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oxid n. combinarea oxigenului cu un metal.