oxida - explicat in DEX

oxida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.

oxida (Dicționar de neologisme, 1986)
OXIDÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr. oxyder].

oxida (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OXIDÁ vb. tr., refl. 1. a (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini. (< fr. oxyder)

oxida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză

oxidà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oxidà v. a (se) schimba în oxid: aerul oxidează fierul.