oxidare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de
a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. –
V. oxida.oxidare (Dicționar de neologisme, 1986)OXIDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; ruginire, oxidație. [<
oxida].
oxidare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oxidáre s. f.,
g.-d. art. oxidắrii; pl. oxidắri