oxida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OXIDÁ, oxidez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din
fr. oxyder.oxida (Dicționar de neologisme, 1986)OXIDÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni.
2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr.
oxyder].
oxida (Marele dicționar de neologisme, 2000)OXIDÁ vb. tr., refl. 1. a (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini. (< fr.
oxyder)
oxida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oxidá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
oxideázăoxidà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oxidà v. a (se) schimba în oxid:
aerul oxidează fierul.