otrăvicios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTRĂVICIÓS, -OÁSĂ, otrăvicioși, -oase, adj. (Rar) Otrăvitor, veninos. –
Otrăvi +
suf. -icios.otrăvicios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)otrăviciós (rar)
(o-tră-) adj. m.,
pl. otrăvicióși; f. otrăvicioásă, pl. otrăvicioáseotrăvicĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)otrăvicĭós, -oásă adj. (d.
otravă).
Munt. Care otrăvește, toxic, veninos:
plantă otrăvicĭoasă.