otova (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓTOVA adj. invar. (Adesea adverbial) Uniform; neted, egal, drept; (despre oameni) care nu are talia marcată; fără formă. ♦
Fig. Monoton, uniform. –
Et. nec.otova (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ótova adj. – Plan, egal, uniform. Origine necunoscută. Numai Cihac, II, 234 presupune o origine
sl. fără să poată indica etimonul. Legătura cu
rus. ot tog „de asta” (Tiktin) sau cu
bg. ot tova „al ei” (Scriban) e dubioasă.
otova (Dicționaru limbii românești, 1939)ótova adj. fix (cp. cu bg.
ot tova, din asta).
Munt. Neted:
drumu e otova. Unit, tot una:
acest porc e așa de gras, în cît [!] capu e otova cu trupu. Fig. Monoton, plictisitor:
muncă otova. Adv. Drept înainte, fără accidente:
a merge otova.otova (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ótova adj. invar.,
adv.òtova (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)òtova a. și adv.
1. neted:
câmpie otova; 2. drept înainte:
a merge otova; 3. tot una:
dihania era făcută otova cu cap cu trup cu tot ISP.;
4. fig. monoton:
muncă grea și otova POP. [Origină necunoscută].