otoscopie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTOSCOPÍE, otoscopii, s. f. (
Med.) Examinare a canalului auditiv extern și a timpanului cu ajutorul otoscopului. – Din
fr. otoscopie.otoscopie (Dicționar de neologisme, 1986)OTOSCOPÍE s.f. Examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului. [Gen.
-iei. / < fr.
otoscopie, cf. gr.
ous – ureche,
skopein – a privi].
otoscopie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OTOSCOPÍE s. f. examinare a conductului auditiv și a timpanului urechii cu otoscopul. (< fr. otoscopie)
otoscopie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!otoscopíe (-tos-co-/-to-sco-) s. f.,
art. otoscopía, g.-d. art. otoscopíei; pl. otoscopíi, art. otoscopíile