otoscop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTOSCÓP, otoscoape, s. n. Instrument optic cu care se examinează canalul auditiv extern și timpanul. – Din
fr. otoscope.otoscop (Dicționar de neologisme, 1986)OTOSCÓP s.n. Instrument folosit la cercetarea canalului auditiv al urechii. [< fr.
otoscope].
otoscop (Marele dicționar de neologisme, 2000)OTOSCÓP s. n. instrument optic folosit în otoscopie. (< fr.
otoscope)
otoscop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!otoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n.,
pl. otoscoápe