otorinolaringologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTORINOLARINGOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, a nasului și a laringelui. – Din
fr. oto-rhino-laryngologie.otorinolaringologie (Dicționar de neologisme, 1986)OTORINOLARINGOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul urechii, al nasului și al laringelui, precum și cu bolile lor. [Gen.
-iei. / < fr.
oto-rhino-laryngologie, cf. gr.
ous – ureche,
rhis – nas,
larynx – laringe,
logos – studiu].
otorinolaringologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OTORINOLARINGOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, nasului și laringelui. (< fr.
oto-rhino- laryngologie)
otorinolaringologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)otorinolaringologíe s. f.,
art. otorinolaringología, g.-d. otorinolaringologíi, art. otorinolaringologíei; abr. ORL [
cit. orele]