otic - explicat in DEX

otic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OTÍC, otice, s. n. Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din scr. otik.

otic (Dicționar de neologisme, 1986)
ÓTIC, -Ă adj. Al urechii. [< fr. otique].

otic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
otíc, otíce, s.n. (pop.) 1. lopățică de curățat pământul de pe brăzdar și cormana plugului. 2. băț lung, bâtă. 3. mertic. 4. doniță.

otic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
otíc (otíce), s. n. – Strămurariță, curățitoare pentru plug. – Var. oticău. Sb., cr. otik, slov. otika (Cihac, II, 234; Candrea 20).

otic (Dicționaru limbii românești, 1939)
otíc n., pl. e (sîrb. otik, nsl. otika, d. vsl. tykati, a înpunge [!], a atinge). Lopățică de curățat trotuaru de noroĭ orĭ de zăpadă bătăturită [!]. Unealta (de lemn orĭ de fer [!]) cu care se curăță de pămînt cormana pluguluĭ. – La Hațeg răzuș.

otic (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
otíc, -uri, s.f. – Lopățică, săpăligă cu care se curăță plugurile de pământ; săpălău (ALR 1956: 23). – Din srb. otik (Cihac, cf. DER).

otic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
otíc (pop.) s. n., pl. otíce

otic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
otic n. Mold. lopățică de curățat brăzdarul plugului de pământul ce se strânge pe el: o da și el plug și otic CR. [Slovean OTIKA].