oticni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTICNÍ, oticnesc, vb. IV.
Intranz. 1. (
Pop.) A se sili din răsputeri, a face sforțări să respire sau să vomite; a se opinti;
p. ext. a izbucni.
2. (
Reg.) A cădea. –
Cf. icni.oticni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)oticní (oticnésc, oticnít), vb. – A se sili din răsputeri să respire sau să expectoreze; a icni. –
Var. otihni. Sb. otegnuti (Candrea). –
Der. din *
otduhni (Scriban) nu e probabilă. –
Der. oticneală (
var. otihneală),
s. f. (efort).
oticni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oticní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. oticnésc, imperf. 3
sg. oticneá; conj. prez. 3
să oticneáscă