otfel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTFÉL, otfeli, s. m. (
Reg.) Flăcău care se află în fruntea alaiului pentru a conduce mireasa la biserică. –
Cf. magh. vöfély.otfel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)otfél (
reg.)
s. m.,
pl. otféli