oțeti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚETÍ, oțetesc, vb. IV.
Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se înăcri.
2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [
Var.: (
pop.)
oțețí vb. IV] – Din
oțet.