oțet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚÉT s. n. Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant. ◊
Expr. (
Fam.)
A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva. – Din
sl. ocĩtŭ.