ostilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTILITÁTE, ostilități, s. f. 1. Atitudine dușmănoasă, plină de ură; dușmănie, vrăjmășie.
2. (La
pl.) Operații militare întreprinse de trupele unor state care sunt în război. – Din
fr. hostilité.ostilitate (Dicționar de neologisme, 1986)OSTILITÁTE s.f. 1. Dușmănie, vrajbă, vrăjmășie.
2. (
La pl.) Operații militare, lupte pe care un stat le întreprinde contra altui stat cu care este în război; lupte, bătălii. [Cf. fr.
hostilité, lat.
hostilitas].
ostilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSTILITÁTE s. f. 1. atitudine ostilă; dușmănie, vrăjmășie. 2. (pl.) acțiuni militare pe care un stat le întreprinde contra altuia în stare de război. (< fr.
hostilité, lat.
hostilitas)
ostilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*ostilitáte f. (lat.
hostilitas, -átis). Dușmănie. Acțiune dușmănească.
A începe, a înceta ostilitățile, a începe, a înceta războĭu.
ostilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostilitáte s. f.,
g.-d. art. ostilitắții; (operații militare)
pl. ostilitắțiostilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ostilitate f.
1. dușmănie;
2. faptă dușmănească:
a suspenda ostilitățile.